Pe scurt. Hipertensiune rezistentă înseamnă o tensiune care rămâne la 140/90 mmHg sau peste la cabinet, confirmată acasă sau prin Holter TA, deși iei în doze maxime tolerate un blocant al sistemului renină-angiotensină, un blocant de calciu și un diuretic. Înainte de diagnostic se exclud pseudo-rezistența și măsurarea greșită, apoi se caută cauzele secundare.
Iei pastilele la aceleași ore, ai redus sarea și mergi la control, iar tensiometrul arată tot 150/95. Întrebarea pe care o auzim des este dacă tratamentul a încetat să mai funcționeze sau dacă ai o formă de boală care nu răspunde la nimic. De cele mai multe ori, situația are fie o explicație care se poate corecta, cum ar fi un aparat nepotrivit, o doză uitată sau un medicament care ridică tensiunea, fie o cauză care se poate descoperi, cum sunt apneea în somn sau un exces de aldosteron. Ghidul european din 2024 dedică hipertensiunii rezistente o secțiune întreagă, iar mai jos găsești definiția exactă din ghid, pașii evaluării, tratamentul care se adaugă și locul denervării renale. Pentru boala în ansamblu, articolul despre cauzele, simptomele și tratamentul hipertensiunii este punctul de pornire, iar ghidul despre tensiune și risc cardiovascular pune totul în context.
Ce este hipertensiunea rezistentă și cât de frecventă este?
Ghidul ESC 2024 consideră rezistentă hipertensiunea atunci când tensiunea măsurată la cabinet rămâne la 140/90 mmHg sau peste, deși tratamentul include măsuri de stil de viață și doze maxime tolerate de diuretic, blocant al sistemului renină-angiotensină și blocant de calciu. Valorile necontrolate se confirmă acasă sau ambulatoriu.
Ghidul precizează că hipertensiunea rezistentă nu este o boală separată, ci un semnal care identifică pacienții cu risc cardiovascular ridicat. Hipertensiunea rezistentă apare la 10% până la 20% dintre persoanele cu hipertensiune, iar riscul de infarct, accident vascular cerebral, boală renală în stadiu terminal și deces poate fi de două până la șase ori mai mare decât la cei a căror tensiune este controlată (ESC 2024). Cauzele secundare sunt, de asemenea, mai frecvente în acest grup.
Câteva detalii de definiție contează în practică.
- Diureticul este obligatoriu în orice definiție, pentru că excesul de sare și retenția de apă stau la baza rezistenței.
- La o filtrare renală sub 30 mL/min/1,73 m², diureticul trebuie să fie unul de ansă, titrat adecvat.
- Ghidul nu folosește termenii „hipertensiune rezistentă controlată” (tensiune la țintă, dar cu patru medicamente sau mai multe) și „hipertensiune refractară” (tensiune necontrolată sub cinci medicamente sau mai multe), pe care îi vei întâlni în alte surse.
- Un pacient cu suspiciune de hipertensiune rezistentă se trimite către un centru specializat.
De ce pare rezistentă o tensiune care nu este?
Cea mai frecventă explicație pentru o tensiune care nu scade este pseudo-rezistența, adică situația în care tensiunea pare rezistentă la tratament, deși nu este. Ghidul arată că majoritatea cazurilor aparent rezistente se explică prin aderența scăzută la tratament, iar aderența se discută întotdeauna fără reproșuri. Excluderea pseudo-rezistenței este o condiție prealabilă pentru diagnostic.
Tabelul 11 din ghid enumeră cauzele pseudo-rezistenței.
- Administrarea neregulată sau abandonarea tratamentului.
- Efectul de halat alb, adică valori mari doar la cabinet. Ghidul cere excluderea lui, iar pragurile pentru valorile din afara cabinetului sunt 135/85 mmHg acasă și 135/85 mmHg ziua la Holter TA, respectiv 130/80 mmHg pe 24 de ore.
- Tehnica de măsurare greșită, de exemplu folosirea unei manșete prea mici, care crește artificial valorile. Găsești pașii în articolul despre măsurarea corectă a tensiunii acasă.
- Calcificarea marcată a arterei brahiale (fenomenul Osler).
- Inerția medicului, adică doze insuficiente sau asocieri de medicamente nepotrivite.
Aderența se poate evalua și obiectiv, prin dozarea medicamentelor în sânge sau urină ori prin administrarea sub observație în timpul Holter TA, dacă resursele permit.
Tensiunea poate fi menținută mare și de factori pe care îi poți influența. Ghidul îi enumeră tot în Tabelul 11 și include excesul de greutate, sedentarismul, excesul de sodiu din alimentație și consumul exagerat de alcool. La aceștia se adaugă medicamentele și substanțele care ridică tensiunea, cum sunt contraceptivele orale cu estrogen și progesteron, medicamentele pentru răceală, suplimentele, băuturile energizante și lemnul-dulce consumat în exces. Spune-i medicului tot ce iei, inclusiv ce cumperi fără rețetă.
Ce cauze ascunse se caută când tensiunea rămâne mare?
Dacă pseudo-rezistența a fost exclusă, medicul caută o cauză secundară, adică o boală care ridică tensiunea independent de hipertensiunea obișnuită. Ghidul ESC 2024 arată că hipertensiunea secundară are o prevalență de 10% până la 35% la toți pacienții hipertensivi și de până la 50% la cei cu hipertensiune rezistentă, estimare care a inclus și persoane cu o filtrare renală sub 40 mL/min/1,73 m².
Două cauze se întâlnesc mai des decât celelalte, anume aldosteronismul primar și apneea obstructivă în somn.
Aldosteronismul primar este cea mai comună formă de hipertensiune secundară. Screeningul se face cu raportul aldosteron-renină din sânge. Potasiul scăzut sugerează diagnosticul, însă ghidul precizează că la majoritatea pacienților nu există un istoric de hipopotasemie, deci un potasiu normal nu exclude boala. Rezultatul depinde de medicamentele luate la momentul recoltării, de aceea interpretarea ține cont de tratament și poate cere avizul unui endocrinolog. În practică, screeningul se face rar, iar ghidul citează rate de aproximativ 2% la pacienții eligibili cu hipertensiune rezistentă.
Apneea obstructivă în somn apare la până la 60% dintre pacienții cu hipertensiune rezistentă, potrivit ghidului. Ghidul recomandă să fie suspectată la toți acești pacienți, chiar dacă nu au simptome tipice, și la cei a căror tensiune nu scade noaptea la monitorizarea de 24 de ore, mai ales dacă sunt obezi. Diagnosticul se confirmă prin polisomnografie, inclusiv în varianta simplificată, cu un indice apnee-hipopnee de peste 5 pe oră. La o formă moderată (15 până la 30 de episoade pe oră) sau severă (peste 30), ghidul indică presiunea pozitivă continuă pe căile respiratorii (CPAP), care de obicei ameliorează controlul tensiunii.
Restul cauzelor se caută după semnele din fiecare caz, cu testele din tabelul de mai jos.
| Cauza suspectată | Testul de screening din ghidul ESC 2024 |
|---|---|
| Aldosteronism primar | Raportul aldosteron-renină |
| Boală renovasculară (îngustarea arterelor renale) | Ecografie Doppler renală, angio-CT sau angio-RMN abdominal |
| Boală renală parenchimatoasă | Creatinină, sodiu, potasiu, filtrare renală, sumar de urină, raport albumină-creatinină, ecografie renală |
| Apnee obstructivă în somn | Polisomnografie nocturnă ambulatorie |
| Feocromocitom sau paragangliom | Metanefrine și normetanefrine în urina de 24 de ore și/sau în plasmă |
| Sindrom Cushing | Cortizol liber urinar pe 24 de ore, test de supresie cu doză mică de dexametazonă |
| Boli ale tiroidei | TSH |
| Hiperparatiroidism | Parathormon, calciu, fosfat |
| Coarctație de aortă | Ecocardiografie, angio-CT de aortă |
Ce se adaugă când trei medicamente nu sunt de ajuns?
Când tensiunea rămâne necontrolată sub un blocant al sistemului renină-angiotensină, un blocant de calciu și un diuretic, iar aderența a fost verificată, ghidul recomandă luarea în considerare a spironolactonei în doză mică, de 25 până la 50 mg pe zi (clasa de recomandare IIa). Spironolactona pare cel mai eficient medicament pentru scăderea în continuare a tensiunii în această formă de hipertensiune.
Înainte de al patrulea medicament, schema de bază se verifică la rândul ei. Se preferă combinația într-un singur comprimat, pentru că numărul mai mic de pastile crește aderența. Uneori hidroclorotiazida se înlocuiește cu un diuretic cu durată lungă de acțiune, cum este clortalidona, însă un studiu recent nu a găsit diferențe de tensiune sau de evenimente cardiovasculare între cele două, iar riscul de potasiu scăzut a fost mai mare cu clortalidona.
Dovada principală vine din PATHWAY-2, un studiu randomizat, dublu-orb, cu încrucișare, care a inclus 335 de pacienți cu hipertensiune rezistentă. Fiecare a primit pe rând, câte 12 săptămâni, spironolactonă, bisoprolol, doxazosin și placebo, pe lângă tratamentul de bază. Spironolactona a scăzut tensiunea sistolică de acasă cu 8,70 mmHg față de placebo, cu 4,48 mmHg mai mult decât bisoprololul și cu 4,03 mmHg mai mult decât doxazosinul (Williams et al., Lancet, 2015). Autorii leagă acest efect de rolul retenției de sodiu în această formă de hipertensiune.
Spironolactona are limite pe care ghidul le descrie clar.
- Se folosește doar la o filtrare renală de cel puțin 30 mL/min/1,73 m² și la un potasiu plasmatic de cel mult 4,5 mmol/L, pentru că poate crește potasiul din sânge, mai ales împreună cu medicamentele din clasa blocanților sistemului renină-angiotensină.
- Electroliții și funcția renală se controlează la scurt timp după începerea ei și apoi frecvent.
- Efectele antiandrogenice, între care sensibilitatea sânilor sau ginecomastia (aproximativ 6%), impotența și tulburările de ciclu, pot limita tolerabilitatea.
Dacă spironolactona nu este tolerată, se poate folosi eplerenona, uneori în doze mai mari (50 până la 200 mg pe zi) și în două prize, sau un betablocant, dacă nu există deja un alt motiv pentru prescrierea lui. Doar după acestea se iau în calcul hidralazina, amiloridul, medicamentele cu acțiune centrală sau alfa-blocantele. Minoxidilul rămâne ultima variantă, din cauza efectelor adverse.
Stilul de viață rămâne parte din tratament. Ghidul recomandă un aport de sodiu de aproximativ 2 g pe zi sau mai puțin, echivalent cu aproximativ 5 g de sare, adică o linguriță, pe zi. În studiul TRIUMPH, un program de patru luni de dietă și exerciții într-un centru de reabilitare cardiacă a redus semnificativ tensiunea de la cabinet și pe cea ambulatorie la pacienți cu hipertensiune rezistentă.
Când ajută denervarea renală?
Denervarea renală este o procedură prin cateter care întrerupe nervii simpatici din jurul arterelor renale. Ghidul ESC 2024 spune că poate fi luată în considerare la pacienții cu hipertensiune rezistentă adevărată, necontrolată cu trei medicamente, care aleg procedura după o discuție informată, iar indicația o stabilește o echipă multidisciplinară, cu experți în hipertensiune și în proceduri intervenționale.
Studiile cu catetere de a doua generație, controlate cu procedură simulată, au arătat o scădere a tensiunii, inclusiv la pacienți cu hipertensiune rezistentă. Efectul este însă modest. Meta-analizele raportează o scădere a tensiunii sistolice de aproximativ 6 mmHg la cabinet și de aproximativ 4 mmHg la monitorizarea de 24 de ore, adică cam cât aduce un singur medicament antihipertensiv, așa că mulți pacienți vor avea nevoie în continuare de tratament.
Mai există limite. Nu există studii de mari dimensiuni care să arate că procedura reduce infarctele sau accidentele vasculare cerebrale, iar rentabilitatea ei nu este stabilită pentru majoritatea pacienților. Din acest motiv ghidul cere ca pacientul să fie informat complet despre beneficii, limite și riscuri înainte de decizie.
Când suni la 112 și când mergi la cardiolog?
Suni la 112 dacă tensiunea mare vine împreună cu durere în piept, lipsă de aer, slăbiciune pe o parte a corpului, tulburări de vorbire, dureri de cap bruște și severe sau tulburări de vedere. Ghidul definește urgența hipertensivă drept o tensiune de cel puțin 180/110 mmHg asociată cu afectare acută de organ.
Programează o consultație cardiologică și în aceste situații.
- Tensiunea rămâne la 140/90 mmHg sau peste, deși iei trei medicamente.
- Valorile de acasă sunt constant mai mari decât ar trebui, iar medicația nu le stabilizează.
- Ai tensiune mare și sforăi, ai pauze de respirație în somn sau te trezești obosit.
- Ai tensiune mare împreună cu potasiu scăzut în analize.
- Te gândești să renunți la un medicament din cauza efectelor adverse. Vorbește mai întâi cu medicul, care poate schimba schema fără să pierzi controlul tensiunii.
Cum te ajutăm la Cardio Clinic
La Cardio Clinic poți veni cu jurnalul de tensiune și cu lista tuturor medicamentelor și suplimentelor pe care le iei, iar noi verificăm schema de tratament și tehnica de măsurare. Pentru a confirma că tensiunea este într-adevăr necontrolată, cardiologii noștri pot recomanda Holter TA de 24 de ore. Consultația, EKG-ul, ecocardiografia și investigațiile sunt în aceeași locație, în București, pe Bd. Barbu Văcărescu nr. 42A, la fel ca neurologia, endocrinologia, diabetul și nutriția. Dacă evaluarea ridică suspiciunea unei cauze secundare, medicul stabilește ce analize sunt necesare și dacă este nevoie de trimitere către un centru specializat, așa cum recomandă ghidul.
Programarea se face în 24 până la 48 de ore, online sau la telefon, la 031 433 43 76. Pagina despre hipertensiunea arterială explică ce urmează după confirmarea diagnosticului.
Întrebări frecvente despre hipertensiunea rezistentă
Ce înseamnă hipertensiune rezistentă?
Înseamnă o tensiune de cel puțin 140/90 mmHg la cabinet, confirmată acasă sau ambulatoriu, deși iei în doze maxime tolerate un blocant al sistemului renină-angiotensină, un blocant de calciu și un diuretic. Diagnosticul se pune doar după ce se exclud neaderența la tratament, efectul de halat alb și măsurarea greșită.
Care este diferența dintre hipertensiunea rezistentă și cea refractară?
Termenul „refractară” desemnează o tensiune necontrolată sub cinci medicamente sau mai multe, iar „rezistentă controlată” se referă la o tensiune ajunsă la țintă, dar cu patru medicamente sau mai multe. Ghidul ESC 2024 nu folosește niciunul dintre acești termeni și reține doar definiția hipertensiunii rezistente.
Poate apneea din somn să țină tensiunea mare?
Da. Ghidul arată că până la 60% dintre pacienții cu hipertensiune rezistentă au semne de apnee obstructivă în somn și recomandă ca aceasta să fie suspectată la toți. Diagnosticul se pune prin polisomnografie, iar în formele moderate și severe, CPAP-ul ameliorează de obicei controlul tensiunii.
De ce se adaugă spironolactona la trei medicamente?
Ghidul spune că spironolactona în doză mică, de 25 până la 50 mg pe zi, pare cel mai eficient medicament pentru scăderea în continuare a tensiunii în hipertensiunea rezistentă (clasa IIa). Se folosește cu control al potasiului și al funcției renale, doar la o filtrare renală de cel puțin 30 mL/min/1,73 m².
Este periculoasă hipertensiunea rezistentă?
Ghidul arată că riscul de infarct, accident vascular cerebral, boală renală în stadiu terminal și deces poate fi de două până la șase ori mai mare decât la pacienții cu tensiune controlată. Tocmai de aceea cauzele secundare se caută activ, iar evaluarea se face într-un centru cu experiență.
Pot opri singur un medicament dacă mă simt rău după el?
Nu este recomandat să o faci fără să anunți medicul. Neluarea medicamentelor este principala explicație a hipertensiunii aparent rezistente, iar ghidul cere ca aderența să fie discutată fără reproșuri. Medicul poate schimba doza sau clasa de medicamente, astfel încât să rămâi sub control.
Surse
- McEvoy JW, McCarthy CP, Bruno RM, et al. 2024 ESC Guidelines for the management of elevated blood pressure and hypertension. Eur Heart J. 2024;45(38):3912-4018. Ghid în vigoare în octombrie 2026, cu erată publicată în decembrie 2025. PMID: 39210715. DOI: 10.1093/eurheartj/ehae178.
- Williams B, MacDonald TM, Morant S, et al. Spironolactone versus placebo, bisoprolol, and doxazosin to determine the optimal treatment for drug-resistant hypertension (PATHWAY-2): a randomised, double-blind, crossover trial. Lancet. 2015;386(10008):2059-2068. PMID: 26414968. DOI: 10.1016/S0140-6736(15)00257-3.
Informațiile din acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.
