Cardiologie

Cardiologia este o ramură medicală care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor cardiovasculare, printre care se regăsesc defecte cardiace congenitale, boala coronariană/cardiopatia ischemică, insuficiența cardiacă, bolile cardiace valvulare și tulburarările de ritm cardiac. Medicii care se specializează în acest domeniu se numesc cardiologi. În ciuda faptului că sistemul cardiovascular este invariabil asociat cu sângele, cardiologia se ocupă doar în mică măsură de afecțiunile sangvine, cu câteva excepții care țin de funcția cardiacă și tulburările de coagulare.
Cardiologii specializați în bolile adultului sunt diferiți de cei care se ocupă de cardiologia pediatrică. Aspectele chirurgicale nu sunt incluse în activitatea cardiologului și sunt rezervate chirurgilor cardiovasculari. Proceduri precum bypassul aorto-coronarian sau implanturile protezelor valvulare sunt efectuate de chirurgi cardiovasculari, nu de cardiologi. Cu toate acestea, implanturile de stenturi (și, ocazional, alte proceduri mai complexe care țin de sistemul circulator și de bolile valvulare) sunt efectuate de cardiologi care aleg să se supraspecializeze în cardiologie intervențională.
Cardiologia este o subspecialitate a medicinei interne. Este posibilă supraspecializarea ulterioară în ramuri precum electrofiziologie/aritmologie și cardiologie intervențională.

– Electrofiziologia cardiacă (sau aritmologia) se ocupă de diagnosticul și tratamentul aritmiilor/tulburărilor de ritm cardiac. Medicii electrofiziologi au competență în proceduri invazive, precum ablațiile sau implantul de stimulatoare cardiace și defibrilatoare implantabile. De asemenea, aritmologul va urmări pe termen lung pacienții cărora li s-au efectuat asemenea proceduri (de exemplu, control de stimulator cardiac).
– Cardiologia intervențională este o ramură a cardiologiei care se ocupă de tratamentul unor boli cardiace prin intermediul cateterelor. Activitatea unui
cardiolog intervenționist este invazivă, efectuându-se într-o sală de cateterism cardiac. Majoritatea procedurilor se efectuează doar cu anestezie locală, efectuând o mică puncție la nivelul piciorului sau încheieturii mâinii și avansând un cateter prin sistemul circulator. Avantajul principal al acestui tip de proceduri este evitarea cicatricilor, durerilor și perioadei lungi post-intervenție. Procedura numită angioplastie, efectuată de cardiologi intervenționiști, este astăzi tratamentul principal al infarctului miocardic.

Cardiologii au la dispoziție câteva investigații esențiale pentru diagnosticul afecțiunilor
cardiovasculare:
– Electrocardiograma (EKG) – înregistrarea activității electrice a inimii prin intermediul unor electrozi care se atașează temporar de piept, oferind informații despre felul în care bate inima.
– Ecocardiografia – o investigație care permite formarea unor imagini ale inimii folosind undele sonore. Dacă este utilizată funcția Doppler, poate fi evaluat felul în care circulă sângele prin inimă.
– Ecografia vasculară – similară ecocardiografiei, doar că se evaluează structura și fluxul de sânge la nivelul unor vase de sânge (artere sau vene ale membrelor
superioare sau inferioare sau arterele carotide).
– Testul EKG de efort – o investigație prin care pacientului i se efectuează o  electrocardiogramă (EKG) în timp ce merge/aleargă ușor pe o bandă. Evaluează dacă inima primește suficient sânge în timpul efortului și poate estima indirect existența unei obstrucții la nivelul vreunei artere coronare (vas care oferă sânge mușchiului inimii).
– Test Holter – o electrocardiogramă (EKG) efectuată în mod continuu pe o perioadă de 24 sau 48 ore. Pacientului i se atașează de suprafața pieptului un aparat care monitorizează felul în care bate inimii în cursul activității zilnice obișnuite.
– Monitorizare ambulatorie a presiunii arteriale – o investigație prin care se măsoară în mod regulat, timp de 24 sau 48 ore, presiunea (tensiunea) arterială. Pacientului i se atașează de braț o manșetă pe care o va purta de-a lungul perioadei indicate, iar în anumite momente se va umfla pentru a măsura tensiunea arterială.

Câteva din simptomele pe care le pot avea pacienții cu afecțiuni cardiovasculare sunt:
– Respirația grea
– Durerea în piept
– Palpitațiile (senzația de “fluturi în piept”)
– Amețeală/slăbiciune
– Greață
– Transpirațiile
– Fatigabilitatea
– Creșterea foarte rapidă în greutate, alături de picioare umflate
– Tuse
– Colorația albastră a unghiilor sau buzelor
– Leșinul

Este important de știut că afecțiunile cardiace pot fi responsabile de degradarea funcției altor organe esențiale, precum rinichii, ficatul, sau creierul. Medicul cardiolog are competență în evaluarea gradului de afectare al acestor organe. În plus, există măsuri specifice care pot fi urmate pentru a prezice riscul de apariție a complicațiilor cardiovasculare în funcție de parametri individuali și prin intermediul investigațiilor menționate mai sus.
Este recomandat ca orice persoană să își efectueze analize de sânge privind profilul lipidic (colesterolul, trigliceridele) măcar o dată între vârstele de 9-11 ani și 17-21 ani. Dacă nu le-ați efectuat la aceste vârste, este foarte important să le efectuați cât mai repede și să vedeți un medic cardiolog. Un consult cardiologic este recomandat oricărei persoane măcar o dată până în vârsta de 40 ani.
Nu le- ați efectuat la aceste vârste, este foarte important să le efectuați cât mai repede și să vedeți un medic cardiolog. Un consult cardiologic este recomandat oricărei persoane măcar o dată până în vârsta de 40 ani.