Extrasistole supraventriculare: cum se manifestă, care sunt cauzele apariției și ce tratamente necesită?
Extrasistolele supraventriculare se remarcă drept contracții suplimentare ale mușchiului cardiac în camerele superioare ale inimii. Aceste bătăi sunt activate de miocardul atrial și pot afecta un spectru larg, inclusiv oameni care nu au un istoric al afecțiunilor cardiace. Extrasistolele supraventriculare, spre deosebire de afecțiunile care se instalează la vârste mai înaintate, sunt întâlnite frecvent în rândul adulților tineri. Deși sunt deseori răspândite printre adulți fără boli preexistente, există o corelație între frecvența lor și preexistența unui boli cardiace structurale precum insuficiența ventriculară stângă sau boala valvei mitrale. În privința obținerii unui diagnostic, este bine de știut că aceste bătăi premature sunt diagnosticate deseori prin intermediul unei electrocardiograme, iar tratamentul va ține cont de afecțiunile preexistente și de prezența și intensitatea simptomelor.
1. Cum se manifestă extrasistolele supraventriculare?
Prin această afecțiune, un semnal prematur îi indică inimii să se contracte și deseori în acel moment nu mai există suficient sânge, așadar nu este pompată o cantitate suficientă. Bătăile suplimentare vin cu senzația unei bătăi sărite și pot fi urmate de o pauză și o bătaie puternică. Bătăile supraventriculare sunt de cele mai multe ori asimptomatice, dar în unele cazuri se remarcă prin bătăi neregulate sau chiar prin pauze. Deși pot fi mai greu de diagnosticat în rândul pacienților asimptomatici, o electrocardiogramă EKG de repaus poate fi un mijloc de diagnostic extrem de eficient. În lipsa unui diagnostic urmat de tratamentul corespunzător, extrasistolele supraventriculare pot afecta calitatea vieții și pot favoriza bradicardia și fibrilația atrială.
În general, extrasistolele supraventriculare nu prezintă simptome de o intensitate puternică, iar în unele cazuri, pacienții sunt asimptomatici. Deși nu toți oamenii se confruntă cu simptome sesizabile, printre cele mai frecvente simptome înregistrate regăsim:
- Palpitații
- Pauze ale ritmului cardiac
- Dificultăți de respirație
- Anxietatea (în cazuri izolate)
Deși unele persoane sunt asimptomatice, pot fi resimțite întreruperi și dificultăți în respirație resimțite deseori printr-o lipsă de aer. Dacă în mod normal bătăile inimii nu sunt ,,ținute sub control’’ sau monitorizate de pacient, extrasistola supraventriculară se remarcă prin pauze care determină pacienții să simtă că ritmul nu este regulat. Prin aceste bătăi, pacienții se pot confrunta cu senzația unor lovituri impuse de contracțiile suplimentare. Dificultățile de respirație însoțite de o senzație de panică sunt alte simptome, alături de transpirație și senzația de amețeală sau o slăbiciune.
Factorii de risc care favorizează extrasistola supraventriculară:
- Vârsta înaintată
- Bolile cardiovasculare preexistente
- Lipsa unui stil de viață activ
- Un colesterol ridicat
- O înălțime generoasă
- Tensiunea arterială mare
- Anomalii electrolitice
- Lipsa hidratării corespunzătoare
- Excesul de cofeină
- Lipsa unui somn adecvat
- Anxietatea
- Stresul
2. Extrasistole supraventriculare: cauze
Și oamenii complet sănătoși pot experimenta extrasistolele supraventriculare, indiferent de vârstă, totuși înaintarea în vârstă sau existența unor boli structurale ale inimii indică un risc crescut. Este bine de știut că extrasistolele supraventriculare pot fi favorizate și de un stres accentuat și de o oboseală cronică, de fumat, de consumul de alcool sau de drogurile recreaționale.
O cauză populară asociată extrasistolelor supraventriculare ține de existența unui istoric al bolilor cardiace. Fie că vorbim despre boala coronariană, un infarct miocardic, o insuficiență cardiacă cronică sau o miocardită, toate aceste afecțiuni favorizează riscul extrasistolelor supraventriculare. În rândul cauzelor regăsim și anumite medicamente precum glicozidele cardiace, iar într-o notă mai optimistă, pe listă sunt regăsite și numeroase cauze ușor de îndreptat, asociate stilului de viață.
Deși contracțiile pot avea cauze necunoscute, în rândul celor mai răspândite cauze se numără:
- Existența unei boli cardiace structurale
- O scădere a cantității de sânge ajunsă la inimă
- Existența unor leziuni ale inimii
- O disfuncție în rândul cantității de electroliți sau minerale
- Oboseala și lipsa unui somn calitativ
- Un aport mare de cofeină
- Stresul
- Anumite medicamente
- Drogurile recreaționale
- Consumul de alcool
- Fumatul
2.1. Extrasistola supraventriculară: diagnostic
Este bine de știut că diagnosticul poate fi mai dificil, ținând cont de faptul că aceste contracții vin însoțite de o tensiune arterială menținută în parametrii normali. Luând în considerare particularitățile extrasistolelor supraventriculare, dar mai ales intervalele imprevizibile în care pot fi declanșate, extrasistolele supraventriculare pot fi greu de diagnosticat. Totuși, există numeroase metode avansate prin care diagnosticul poate fi pus precum electrocardiograma EKG, dispozitivele de monitorizare temporară și ecocardiografia sau ecografia cardiacă.
Electrocardiograma EKG este primul mijloc, în majoritatea cazurilor nu mai este nevoie de teste aprofundate. Deși pot fi destul de greu de detectat în cadrul examenelor de rutină dacă pacientul nu are o boală cardiovasculară preexistentă, pentru început, un bun pas în identificarea eventualelor probleme, până la efectuarea unor investigații aprofundate, poate fi o electrocardiogramă EKG de efort. În general, electrocardiograma este cel mai popular mijloc pentru depistarea lor și stabilirea unui diagnostic. Pentru comunicarea rezultatelor în timp real, o ecocardiografie Doppler cine însoțită de un raport scris și imagini imediat după realizare. Indiferent de alegere, este bine de știut că aceste mijloace sunt non-invazive și prezintă o precizie destul de mare.
3. Extrasistole supraventriculare: tratament
În lipsa unei forme avansate sau atunci când nu există boli structurale preexistente și pacienții sunt asimptomatici, extrasistolele supraventriculare pot fi gestionate în baza unor indicații oferite de specialist. În cazul pacienților sănătoși și în lipsa unei boli cardiace preexistente, contracțiile manifestate strict ocazional nu necesită un tratament avansat, ci doar excluderea factorilor cu potențial declanșator precum alcoolul, fumatul, drogurile sau cofeina.
Anumite medicamente pot influența apariția extrasistolelor supraventriculare, iar o discuție cu medicul privitoare la înlocuirea lor este foarte importantă. Pentru pacienții cu afecțiuni preexistente, un prim pas necesar în tratarea extrasistolelor supraventriculare îl constituie gestionarea și tratarea primei afecțiuni. De cele mai multe ori, contracțiile vin pe fondul bolii preexistente. În rândul tratamentelor adresate celor cu un istoric, medicamentele care nu afectează mușchiul cardiac sunt cele mai întâlnite mijloace de tratare. În aceeași măsură, se recomandă tratarea stresului și gestionarea anxietății. Aceste măsuri sunt extrem de importante atât pentru pacienții fără un istoric, dar mai ales pentru cei care se confruntă și cu o boală cardiacă preexistentă.
În privința factorilor de risc, trebuie să fie menționat faptul că oricine poate resimți ocazional astfel de contracții, fie că vorbim despre adulții tineri sau persoanele cu o vârstă mai înaintată, însă contracțiile nu ridică semne de întrebare doar atunci când sunt întâlnite rar. Totuși dacă este să ne raportăm la factorii de risc, datele indică faptul că incidența crește odată cu înaintarea în vârstă. Cei mai predispuși sunt pacienții cu un istoric al bolilor cardiace structurale, cât și oamenii care au în familie rude care s-au confruntat cu boli ale inimii, alături de vârstnici. Cu toate acestea, o programare la cabinetul de cardiologie poate ține sub control temerile, deoarece investigațiile prezintă cu precizie fiecare aspect, iar tratamentele sunt variate și prezintă rate ridicate de succes în tratarea extrasistolelor supraventriculare.
Acestea fiind spuse, extrasistolele supraventriculare sunt resimțite la scară largă, iar atât timp cât nu sunt frecvente sau nu prezintă o intensitate pronunțată, nu sunt atât de problematice. O electrocardiogramă reprezintă de departe cel mai eficient mijloc de diagnosticare, iar în funcție de persistența contracțiilor sau de preexistența altor afecțiuni ale inimii, tratamentele adresate prezintă riscuri minime și au o rată de succes destul de mare. Întotdeauna este recomandată o vizită la un specialist pentru a scăpa de griji, dar și pentru a găsi soluția optimă în eventualitatea unor probleme care pot fi remediate sau prevenite mult mai ușor.
Sursa foto: Unsplash
